Intelepciune.info

Un om trebuia sa raspunda la trei intrebari inainte de rasaritul soarelui, altminteri urma sa i se taie capul. Dar unul dintre prietenii sai, un cioban, a venit la cei care-l pazeau si le-a spus ca e gata sa raspunda in locul osanditului. I s-a raspuns ca, daca nu va gasi raspunsurile potrivite, i se va taia si lui capul. Ciobanul s-a invoit.
Mai-marele paznicilor i-a zis:

-Iata prima intrebare. Cate incarcaturi de nisip se pot face pe coastele Irlandei?
-Una singura, a spus omul, doar sa ai o caruta destul de incapatoare.

-Iata a doua intrebare, a spus mai-marele paznicilor.

-La cat ma pretuiesti?
-Douazeci si noua de arginti, a raspuns omul.
-Cum ai socotit?
-Domnul nostru Iisus Christos a fost vandut pe treizeci de arginti. Iar tu nu faci chiar atat.

Si acest raspuns, ca si primul, a fost socotit bun. Atunci mai-marele paznicilor a intrebat:
Iata si cea de-a treia intrebare. Fii cu bagare de seama.

-Cate stele sunt pe cer?
-Noua sute noua zeci si noua de mii noua sute nouazeci si noua, a raspuns pe data omul.
-De unde stii?
-Ei bine, daca nu ma crezi, urca acolo deseara si numara-le…

Prezenta a ceea ce este cu neputinta, ori mai curand a ceea ce este peste fire, ne poate pune adesea in incurcatura, ca in aceasta istorioara zen.
Un calugar batran, plecat in pelerinaj, a intalnit un calugar tanar care mergea spre acelasi loc. Au stat de vorba si au vazut ca impartasesc o multime de lucruri. Asa ca au hotarat sa faca impreuna calatoria sfanta.
Au ajuns pe malul unui rau. Podul plutitor trecuse. Calugarul cel varstnic s-a asezat pe tarm in asteptarea podului. Celalalt, mai tanar, a mers mai departe, pasind pe apa.
Cand a ajuns in mijlocul raului, s-a intors si a strigat catre celalalt:
- Hai si tu! Esti in stare! Numai sa crezi!
Calugarul cel varstnic a clatinat din cap si a ramas nemiscat, pe malul raului. Celalalt a staruit:
- Daca ti-e frica, te pot ajuta! Hai! Vezi bine ca se poate, de vreme ce eu ma aflu aici!
Calugarul cel varstnic a clatinat iar din cap si nu s-a miscat. Tanarul a trecut dincolo si l-a asteptat.
Apoi batranul a trecut cu podul plutitor.
- De ce ai asteptat? l-a intrebat tanarul.

-Si ce-ai castigat daca te-ai grabit? i-a spus batranul. Daca stiam cum esti, nu m-as fi incumetat sa plec la drum cu tine!

Calugarul cel varstnic i-a urat apoi drum bun si a plecat singur mai departe.

In urma mini-concursului organizat, apreciem ca cel mai interesant final a fost cel al gabrielei:

Citeste mai departe »

Numai o vară mai acordaţi-mi, Amarnicelor!
Şi o toamnă ca să mi se pârguie cântul,
Pentru ca inima mea, bucuroasă, de dulce joc
Îndestulată, să-mi poată muri,

Sufletul, care-n viaţă zeiescul său drept nu şi l-a
Căpătat, nici jos nu-şi află odhina, în Orcus.
Însă cum mie divinul, ce-n inima mea
Zace, Poezia, mi-a reuşit,

Bine-ai venit, deci, linişte, din lumea duhurilor!
Mulţumit voi fi, chiar dacă-al corzilor sunet
Nu mă-nsoţeşte-n adânc; căci odată-am trăit
Ca Zeii, şi mai mult nu râvnesc

(Friedrich Hölderlin, Către Parce)

Un rabin batran, pe numele sau Aizic, fiul lui Iekel, care locuia la Cracovia, a visat odata ca trebuia neaparat sa mearga la Praga. Acolo, sub podul cel mare care duce la palatul regelui, avea sa gaseasca o comoara.
Rabinul n-a crezut in vis si a incercat sa si-l stearga din minte. Visul insa s-a tinut scai de el, iar rabinul s-a hotarat in cele din urma sa-i asculte chemarea. Podul de la Praga era pazit cu strasnicie, zi si noapte, de ostasi inarmati, asa ca rabinul n-a indraznit sa porneasca in cautarea comorii. Dar cum se afla mai tot timpul in preajma podului, a fost luat la ochi de un capitan care l-a intrebat cu asprime ce cauta acolo.
Cu destula naivitate, rabinul i-a povestit capitanului ce-l adusese la Praga, adica visul care nu-i dadea pace. Ofiterul a izbucnit in ras, dand capul pe spate si luandu-l pe rabin peste picior.
- Un vis! a strigat el. Atata osteneala pentru un vis?
- Da, a spus rabinul, un vis.
- Si daca ti-as spune, a continuat capitanul razand cu pofta, ca am avut si eu un vis?
- Ce fel de vis?
- Se facea ca ma chema cineva la Cracovia si-mi spunea ca voi gasi o comoara nepretuita in casa unui rabin!
- In casa unui rabin, zici?
- Da, unul Aizic. Comoara era ascunsa langa soba.
- Aizic, fiul lui Iekel?
- Il cunosti? a intrebat capitanul.
Rabinul n-a raspuns. O si luase din loc, grabindu-se sa ajunga la Cracovia.

Daca a gasit ori nu comoara langa soba sau daca a scotocit degeaba, asta ramane in grija cititorului.

Este ceva legat de clipa trecatoare, de licaririle din ochii celor care asculta si de duhurile nevazute din preajma…