Intelepciune.info

Printre cele mai cunoscute pilde zen gasim acest dialog scurt, atribuit inteleptului Josshu.
Un discipol il intreaba:
- Invatatorule, binevoieste si spune-mi, care este povestea adevarata a buddhismului?
- Ti-ai ispravit masa? a intrebat inteleptul.
- Da, stapane, tocmai acum.
- Atunci du-te si spala vasul.

Doi croitori evrei munceau alaturi de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, intr-un cartier sarac din Londra. Croiau si coseau de dimineata pana seara, vorbind despre tot soiul de lucruri.
Unul dintre ei l-a intrebat pe celalalt:
- Iti iei concediu anul asta?
- Nu, a raspuns cel de-al doilea, dupa ce s-a gandit putin.
Amandoi au tacut. Ceva mai tarziu, cel de-al doilea a spus:
- Mi-am luat concediu in 1964.
- Ti-ai luat concediu in 1964? s-a mirat primul.
- Da.
Primul croitor, care nu-si amintea ca tovarasul lui sa fi lipsit vreodata de la lucru, l-a intrebat:
- Si unde ai fost in concediu?
- In India.
- In India?
- Da, am fost la vanatoare de tigri in Bengal.
- La vanatoare de tigri in Bengal? Tu?!

Citeste mai departe »

Un pustnic foarte vestit, inzestrat cu puteri uriase, traia in singuratate, in desert.
Intr-o zi, pe cand statea nemiscat ca in fiecare zi, in acelasi loc, a vazut ivindu-se in zare un soi de rotocol de praf. Rotocolul s-a facut din ce in ce mai mare si pustnicul a deslusit chipul unui barbat care se apropia de el alergand si starnind praful.
Barbatul, care era tanar, a ajuns langa el si a ingenuncheat, gafaind. Pustnicul l-a lasat sa-si traga sufletul si l-a intrebat:
- Ce cauti?
- Stapane, a raspuns tanarul, am venit sa te ascult cantand la harpa fara coarde.
- Fie precum doresti, a spus pustnicul.
Sfantul nu s-a miscat din loc si nu a pus mana pe niciun instrument, n-a facut nimic. Pustnicul si invatacelul au ramas astfel nemiscati, fata-n fata, “o vreme”, ceea ce poate sa insemne, in functie de timpul si de cheful de vorba al povestitorilor, cateva ceasuri, cateva zile ori… cativa ani. Lucrul este de altfel lipsit de importanta.
Dupa o “vreme”, tanarul a dat, poate printr-un gest ori alta miscare sau dregandu-si glasul, semne de oboseala.
- Ce ai? l-a intrebat pustnicul.
Tanarul a sovait, apoi a inceput sa baiguie ceva de neinteles. Ca sa-l ajute, pustnicul s-a aplecat spre el:
- N-ai auzit nimic?
- Nu, a raspuns tanarul cu glas vinovat.

- Atunci, l-a intrebat pustnicul, de ce nu mi-ai spus sa cant mai tare?

Un discipol l-a intrebat pe maestrul sau:
- Unde ai sa fii peste o suta de ani?
- Am sa fiu bou si am sa stau pe malul unui rau, a raspuns invatatul.
Atunci discipolul l-a intrebat:
- Am sa pot veni cu tine?
- Daca vii cu mine, a raspuns inteleptul, nu uita sa iei o legatura zdravana de fân…

Un tanar, lovit de necaz, s-a dus la o manastire, departe, si i-a spus unui batran intelept:
- Viata m-a dezamagit. As dori sa ajung la lumina Dumnezeiasca, pentru a ma vindeca de suferinta, dar nu sunt in stare si o stiu prea bine. N-am sa pot petrece ani si ani in meditatie, austeritate si invatatura. Este peste puterile mele. Nu se afla oare o cale mai scurta, pentru unul ca mine?
Invatatorul l-a intrebat:
- Te-ai concentrat vreodata in viata ta asupra unui lucru?
- M-am nascut intr-o familie bogata. N-a trebuit sa muncesc niciodata. Ceea ce mi-a placut, intr-adevar, este jocul de sah. Imi petreceam aproape tot timpul cu jocul acesta.
Invatatorul a chemat un calugar. A fost adusa o tabla de sah si o sabie cu taisul ascutit, care stralucea in lumina soarelui. Invatatorul a asezat piesele pe tabla si i-a spus calugarului, aratandu-i sabia:
- Mi-ai jurat ascultare si credinta. A venit vremea sa mi-o dovedesti. Ai sa joci o partida de sah cu acest tanar, iar daca pierzi am sa-ti retez capul cu aceasta sabie. Daca insa castigi, am sa-i retez capul adversarului tau. Toata viata si-a inchinat-o sahului si n-a facut nimic altceva. Merita, asadar, sa i se taie capul daca pierde.
Cei doi jucatori s-au uitat la invatator si au vazut ca nu glumea. Au inceput sa joace. Din prima clipa, tanarul a simtit un firicel de sudoar curgandu-i pe spinare, pentru ca isi pusese viata in joc. Tabla de sah era lumea intreaga. Se facuse una cu ea, era el insusi o tabla de sah. A facut cateva miscari mai proaste, apoi adversarul sau, calugarul, a facut o greseala care a intors norocul de partea tanarului. Acesta a profitat si a atacat puternic. Pozitiile adversarului au slabit si au inceput chiar sa fie doborate.

Citeste mai departe »

Intr-o zi, un om l-a rugat pe Iisus sa-i spuna care este cel mai mare nume al lui Dumnezeu.
- Nu este vrednic sa afli, i-a raspuns Acesta. De ce doresti ce nu poti dobandi?
Omul a staruit atat de tare, incat Iisus s-a lasat induplecat si i-a spus numele cel mai mare al lui Dumnezeu. Omul a plecat, cu chipul stralucind de bucurie. A pornit prin desert cu pasi repezi si a zarit deodata o groapa plina cu oase uscate.
A stat o clipa pe ganduri la marginea gropii si a hotarat sa rosteasca numele cel mai mare, pentru a-si incerca puterile. A rostit, asadar, cel mai mare nume al lui Dumnezeu si L-a rugat sa invie oasele acelea.
Oasele s-au lipit, s-au acoperit cu carne si cu piele si au inviat. Atata doar ca fusesera oasele unui leu flamand, care s-a napustit asupra omului, l-a ucis si l-a mancat.
Apoi a lasat oasele omului in groapa unde zacusera pana atunci oasele lui.

E atat de usor sa vezi in adancul oamenilor si nu-ti ajuta la nimic…

(Elias Canetti)

Dorind sa arate, ca atatia altii, de ce lumea este facuta asa cum o vedem, egipteanul Goha, zis Goha cel sarac cu duhul, i-a intrebat intr-o zi pe cei din jur:
- Stiti voi oare de ce Allah cel Atotputernic nu le-a daruit aripi camilei si elefantului?
- Nu, nu stim, au raspuns ei razand. Ai sa ne spui insa tu si asa vom afla.
- Fireste ca am sa va spun.

Daca elefantul si camila ar avea aripi, n-ar putea zbura pentru ca aripile nu i-ar putea tine in vazduh si atunci s-ar prabusi peste florile din gradina si le-ar strivi!

Ce sunt dilemele in viata?

Imprejurari singulare in care posibilitatea noastra de a opta, adica divina noastra libertate, ne plictiseste.

(Lucian Blaga, Aforisme)

Doi calugari tineri au facut impreuna juramantul de a nu se atinge niciodata de vreo femeie. Era un juramant neclintit, pe care l-au tinut vreme indelungata.
Intr-o zi, cand se aflau intr-o calatorie si se pregateau sa treaca peste un rau care iesise din matca, au vazut o femeie de o frumusete rara, care i-a rugat sa o ajute sa treaca si ea peste apele involburate. Trebuia neaparat sa treaca dincolo, i-a lamurit ea, pentru a venit in ajutorul tatalui sau, care era bolnav. Fiind singura si neputincioasa, nu indraznea sa incerce.
Primul calugar, fara macar sa asculte vorbele tinerei femei, a intrat in apa si a trecut dincolo.

Citeste mai departe »

Nu urma carari batatorite.

Fa-ti propria carare. Si lasa o urma.

Un om peste masura de sarman, care nu avea alta mancare in afara de o bucata de paine, pe care o tinea in mana, s-a apropiat de fereastra unei bucatarii si a stat asa cu bucata de paine in mirosul imbatator care iesea din oale. Apoi a mancat-o.
Bucatarul, care-l zarise, a pus doi vlajgani sa-l prinda si i-a cerut sa-i plateasca mirosul. Cum amaratul nu avea niciun ban, iar cei doi se pregateau sa-i traga o mama de bataie, a intrebat:
- Are cineva un ban? Il rog sa mi-l imprumute pentru o clipa.
Cineva a scos un ban si i l-a dat. Omul l-a rostogolit pe podea si i-a spus bucatarului:

- Asculta cum suna banul. Ti-am platit.

Un invatacel avea in gurul sau o incredere de neclintit, asa incat urca muntii cei mai inalti si trecea raurile mergand pe apa si rostind intr-una numele invatatorului.
Acesta, care il privise odata trecand peste o apa, si-a spus in sinea lui: Inseamna ca numele meu este atotputernic. Am dobandit puterea intregului univers!
A doua zi, s-a repezit sa treaca peste un rau adanc, strigand cat il tinea gura: Eu! Eu!

Si s-a inecat, fiindca nu stia sa inoate…

Un principiu care pasea pe calea zen l-a intrebat pe maestrul sau:
- Care este principiul dintai?

- Daca ti-as spune, a raspuns inteleptul, n-ar mai fi cel dintai, ci cel de-al doilea…

Un scorpion care dorea sa treaca un rau a rugat-o pe broasca:
- Ia-ma si pe mine in spinare.
- Sa te iau in spinare! a raspuns broasca. Nici nu te gandi! Daca te iau in spinare, dupa cum te stiu, ai sa ma intepi si am sa mor!
- Nu fi proasta, i-a spus atunci scorpionul. Nu-ti dai seama ca, daca te intep, ai sa te duci la fund, iar eu, care nu stiu sa inot, am sa ma inec?
Cele doua vietuitoare au mai vorbit astfel o vreme, iar scorpionul s-a dovedit atat de dibaci, incat broasca a primit sa-l treaca pe malul celalalt. L-a luat, asadar, pe spinarea ei, umeda si lunecoasa, i-a spus sa se tina zdravan si a pornit sa treaca raul.
Cand au ajuns la mijloc, unde apa este mai adanca, scorpionul a intepat-o pe broasca. Aceasta a simtit cum otrava ii patrunde in trup si a inceput sa se duca la fund, cu scorpion cu tot.
- Vezi! Ce ti-am spus eu? Ce-ai facut?

- N-am ce face, a raspuns scorpionul, inainte de a fi inghitit de apa rece a raului. Asta mi-e firea.