Intelepciune.info

Un scorpion care dorea sa treaca un rau a rugat-o pe broasca:
- Ia-ma si pe mine in spinare.
- Sa te iau in spinare! a raspuns broasca. Nici nu te gandi! Daca te iau in spinare, dupa cum te stiu, ai sa ma intepi si am sa mor!
- Nu fi proasta, i-a spus atunci scorpionul. Nu-ti dai seama ca, daca te intep, ai sa te duci la fund, iar eu, care nu stiu sa inot, am sa ma inec?
Cele doua vietuitoare au mai vorbit astfel o vreme, iar scorpionul s-a dovedit atat de dibaci, incat broasca a primit sa-l treaca pe malul celalalt. L-a luat, asadar, pe spinarea ei, umeda si lunecoasa, i-a spus sa se tina zdravan si a pornit sa treaca raul.
Cand au ajuns la mijloc, unde apa este mai adanca, scorpionul a intepat-o pe broasca. Aceasta a simtit cum otrava ii patrunde in trup si a inceput sa se duca la fund, cu scorpion cu tot.
- Vezi! Ce ti-am spus eu? Ce-ai facut?

- N-am ce face, a raspuns scorpionul, inainte de a fi inghitit de apa rece a raului. Asta mi-e firea.

Se spune, in traditia araba, ca Adam si Eva, atunci cand au fost izgoniti din Rai, si-au gasit undeva un adapost. In fiecare dimineata, Adam pleca la vanatoare, iar Eva ramanea singura.
Intr-o zi, Satan a venit la Eva si i-a incredintat copilul, care purta numele de Khannas, rugand-o sa stea putin cu el.
Cand Adam a venit de la vanatoare si l-a gasit pe copilul lui Satan, a inceput sa strige, cuprins de maine:
- De ce l-ai primit pe copilul lui Satan? Uite cum te-ai lasat inca o data pacalita de minciunile lui!
Apoi a ucis copilul si l-a taiat in bucati pe care le-a dus in pustiu, sa le imprastie. Dar Satan, care cunostea o multime de vraji, a lipit bucatile si l-a inviat pe copil, ducandu-l iar la Eva.
Khannas plangea atat de strasnic, incat Eva s-a lasat induplecata si a primit sa aiba grija de el. Cand s-a intors, cuprins de maine, dar si de spaima, la gandul flacarilor iadului care ii asteptau din pricina copilului lui Satan, Adam a facut un foc mare, unde l-a aruncat pe Khannas, care tipa ca din gura de sarpe.

Apoi a aruncat cenusa in cele patru vanturi. S-a ivit insa Satan cel intunecat, cu alte farmece si vraji. La porunca sa, cenusa s-a adunat din toate partile. Copilul s-a facut la loc, iar Satan, cu glas plangaret, a induplecat-o din nou pe Eva sa-l primeasca, rugand-o sa nu-l mai ucida si a treia oara.
- N-am vreme acum sa vad de el, a spus Satan, dar ma inapoiez cat pot de repede.
Apoi a plecat.

Citeste mai departe »

Un pui de leu parasit a fost gasit de o turma de oi, care l-au crescut cum s-au priceput. Leul se straduia sa manance iarba, ceea ce nu-l incanta deloc si sa behaie, ceea ce era destul de greu.
Cand se apropia sacalul de turma, leul o lua la fuga, inspaimantat, cu oile.
Intr-o zi, un leu batran a aparut pe o stanca ce se ridica deasupra campiei. Oile s-au risipit care incotro, iar leul cel tanar a fugit si el.
Leul cel batran s-a luat dupa oi si l-a ajuns din urma pe leul cel tanar, pe care l-a apucat de grumaz si l-a tarat dupa el. Acesta tremura de frica si se si vedea inghitit.
Asa au ajuns pe malul unui rau. Leul cel batran i-a dat drumul celui tanar si l-a impins pe tarm, langa apa. Apoi s-a asezat alaturi si si-a lasat capul in jos, deasupra apei.
Cei doi lei se oglindeau astfel in apa, unul langa altul. Leul cel tanar a vazut ca semana cu celalalt si s-a linistit.
Cele doua fiare si-au potolit setea, apoi si-au vazut de drum impreuna.

Un maestru zen ii da discipolului sau un pepene galben si il intreaba:
- Cum ti se pare pepenele? Crezi ca e bun?
- Da, are un gust minunat, ii raspunde discipolul.
- Si unde anume se afla acest gust? intreaba maestrul. In pepene sau pe limba ta?
Discipolul sta o clipa pe ganduri, apoi se pierde intr-un sir de explicatii, care de care mai complicate:
- Gustul vine dintr-o legatura stransa intre pepene si limba, pentru ca limba, de una singura, nu este in stare…
Invatatul ii taie vorba:

- Prostule! De ce sa-ti framanti mintea? Pepenele este bun. Ajunge.

(Bine v-am regasit!)