Un predicator catre prietenul sau:
- Biserica noastra a renascut recent, dupa foarte multi ani.
- Dar cati oameni s-au adaugat congregatiei?
- Niciunul. In schimb, au plecat 500.
Experienta ne arata, vai, ca legatura dintre convingerile noastre religioase si sfintenia noastra este similara cu haina pe care o poarta un om la un dineu de gala si digestia lui.
Etichete: renastere, rb, predica | Te invitam sa comentezi acest mesaj » | Share
Bine v-am regasit, dupa o vacanta destul indelungata. Vom incerca in perioada urmatoare sa trimitem cate-o povestioara in fiecare zi, dupa cum v-am obisnuit in lunile precedente. De data aceasta unele povestiri vor fi ceva mai lungi insa si, speram, mai interesante. Dar sa purcedem, caci multe avem a va povesti!
Chiar daca timpul este stapanul nostru, de care asculta toate, chiar pietrele si stelele (fara sa mai vorbim de povesti), il putem supune uneori, cand ne ingaduie, la ceea ce numim indeobste jocurile mintii.
Va prezentam in continuare o povestire indiana, preluata din Mahabharata.
Doi barbati mergeau pe camp. Unul dintre ei, si anume cel mai varstnic, i-a zis celuilalt:
- Sunt ostenit. Du-te si adu-mi niste apa din fantana de colo, de la capatul ogorului. Am sa te astept langa copacii aceia, la umbra.
Tanarul s-a indreptat intr-acolo. Cand a ajuns langa fantana, a intalnit o fata care scotea apa. Placand-o foarte, a intrat cu ea in vorba si a intrebat-o cum o cheama. Fata i-a raspuns si i-a zambit. Pe urma, tanarul s-a oferit sa-i duca ulciorul cu apa pana in sat. Fata a primit. Ajuns in casa fetei, a fost poftit la masa. I-a cunoscut toate rudele si pana la urma a cerut mana celei pe care o insotise pana acolo. I-a fost data. Dupa ce s-a facut nunta, s-a apucat de lucru la camp. A avut copii si i-a crescut. Unul dintre ei s-a imbolnavit si a murit. Parintii nevestei lui au murit si ei, unul dupa altul, iar el a ajuns capul familiei. Fiul sau cel mai mare s-a insurat si a plecat din sat, unde se intorcea o data pe an. Apoi nevasta lui, acum carunta, s-a imbolnavit de friguri si s-a stins.
A plans-o indelung, pentru ca o iubise din toata inima.
Dupa cateva zile, raul iesit din matca a acoperit ogoarele. Taranul a fost luat de apele maloase, impreuna cu ceilalti. Se zbatea, intindea mana sa-l apuce de par pe copilul cel mai mic, care se ineca sub ochii lui. Deodata, fara sa-si dea seama, si-a adus aminte de vechiul lui prieten, barbatul mai in varsta, care-l trimisese dupa apa.
Etichete: viata, pv, timp | Te invitam sa comentezi acest mesaj » | Share