Un om a plecat sa mediteze in pustiu, intr-o singuratate absoluta. Cand s-a intors in lumea oamenilor, aureolat de o faima fara pereche (aflase, in singuratate, toate misterele naturii, ale oamenilor si ale sufletului omenesc), toti s-au inghesuit sa-l intalneasca.
Un tanar care a fost primit in preajma lui l-a intrebat:
- Ce este viata?
Dupa o lunga chibzuinta, a primit raspunsul:
- E o fantana.
- O fantana? Esti sigur?
- Ma rog, daca nu vrei, nu-i o fantana.
Etichete: viata | Te invitam sa comentezi acest mesaj » | Share
Cinsteste inainte de toate pe Zeii nemuritori, in ordinea ce le-a fost randuita de Lege.
Respecta juramantul. Cinsteste apoi pe Eroii glorificati.
Cinsteste si pe Geniile pamantesti, implinind tot ce este hotarat de lege.
Cinsteste pe tatal tau, pe mama ta si pe rudele ce-ti sunt apropiate.
Dintre ceilalti oameni, fa-ti prieten pe cel incununat de virtute.
Supune-te intotdeauna in fata vorbelor blande si a faptelor folositoare.
Nicicand sa nu-ti urasti prietenul pentru o greseala de nimic,
atat cat poti; caci posibilul vecin e cu necesitatea.
Afla ca toate acestea sunt astfel, si invata sa biruiesti cele ce urmeaza:
mai intai lacomia pantecului, apoi lenevia, luxul si mania.
Nu savarsi nicicand vreo fapta de care sa te rusinezi, nici fata de un altul,
nici fata de tine. si, mai ales, respecta-te pe tine insuti.
Fa apoi dreptatea cu fapta si cuvantul.
Nu te purta in nici-o-mprejurare fara sa gandesti.
Citeste mai departe »
Etichete: Pitagora, viata | Te invitam sa comentezi acest mesaj » | Share
Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta, murim.
(Octavian Paler)
Etichete: viata, timp | 1 Comentariu - Te invitam sa comentezi si tu! » | Share
Un om trebuia sa raspunda la trei intrebari inainte de rasaritul soarelui, altminteri urma sa i se taie capul. Dar unul dintre prietenii sai, un cioban, a venit la cei care-l pazeau si le-a spus ca e gata sa raspunda in locul osanditului. I s-a raspuns ca, daca nu va gasi raspunsurile potrivite, i se va taia si lui capul. Ciobanul s-a invoit.
Mai-marele paznicilor i-a zis:
-Iata prima intrebare. Cate incarcaturi de nisip se pot face pe coastele Irlandei?
-Una singura, a spus omul, doar sa ai o caruta destul de incapatoare.
-Iata a doua intrebare, a spus mai-marele paznicilor.
-La cat ma pretuiesti?
-Douazeci si noua de arginti, a raspuns omul.
-Cum ai socotit?
-Domnul nostru Iisus Christos a fost vandut pe treizeci de arginti. Iar tu nu faci chiar atat.
Si acest raspuns, ca si primul, a fost socotit bun. Atunci mai-marele paznicilor a intrebat:
Iata si cea de-a treia intrebare. Fii cu bagare de seama.
-Cate stele sunt pe cer?
-Noua sute noua zeci si noua de mii noua sute nouazeci si noua, a raspuns pe data omul.
-De unde stii?
-Ei bine, daca nu ma crezi, urca acolo deseara si numara-le…
Etichete: viata, intrebari, intelepciune | 5 Comentarii - Te invitam sa comentezi si tu!» | Share
Doi croitori evrei munceau alaturi de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, intr-un cartier sarac din Londra. Croiau si coseau de dimineata pana seara, vorbind despre tot soiul de lucruri.
Unul dintre ei l-a intrebat pe celalalt:
- Iti iei concediu anul asta?
- Nu, a raspuns cel de-al doilea, dupa ce s-a gandit putin.
Amandoi au tacut. Ceva mai tarziu, cel de-al doilea a spus:
- Mi-am luat concediu in 1964.
- Ti-ai luat concediu in 1964? s-a mirat primul.
- Da.
Primul croitor, care nu-si amintea ca tovarasul lui sa fi lipsit vreodata de la lucru, l-a intrebat:
- Si unde ai fost in concediu?
- In India.
- In India?
- Da, am fost la vanatoare de tigri in Bengal.
- La vanatoare de tigri in Bengal? Tu?!
Etichete: visuri, croitor, viata | 5 Comentarii - Te invitam sa comentezi si tu!» | Share
Bine v-am regasit, dupa o vacanta destul indelungata. Vom incerca in perioada urmatoare sa trimitem cate-o povestioara in fiecare zi, dupa cum v-am obisnuit in lunile precedente. De data aceasta unele povestiri vor fi ceva mai lungi insa si, speram, mai interesante. Dar sa purcedem, caci multe avem a va povesti!
Chiar daca timpul este stapanul nostru, de care asculta toate, chiar pietrele si stelele (fara sa mai vorbim de povesti), il putem supune uneori, cand ne ingaduie, la ceea ce numim indeobste jocurile mintii.
Va prezentam in continuare o povestire indiana, preluata din Mahabharata.
Doi barbati mergeau pe camp. Unul dintre ei, si anume cel mai varstnic, i-a zis celuilalt:
- Sunt ostenit. Du-te si adu-mi niste apa din fantana de colo, de la capatul ogorului. Am sa te astept langa copacii aceia, la umbra.
Tanarul s-a indreptat intr-acolo. Cand a ajuns langa fantana, a intalnit o fata care scotea apa. Placand-o foarte, a intrat cu ea in vorba si a intrebat-o cum o cheama. Fata i-a raspuns si i-a zambit. Pe urma, tanarul s-a oferit sa-i duca ulciorul cu apa pana in sat. Fata a primit. Ajuns in casa fetei, a fost poftit la masa. I-a cunoscut toate rudele si pana la urma a cerut mana celei pe care o insotise pana acolo. I-a fost data. Dupa ce s-a facut nunta, s-a apucat de lucru la camp. A avut copii si i-a crescut. Unul dintre ei s-a imbolnavit si a murit. Parintii nevestei lui au murit si ei, unul dupa altul, iar el a ajuns capul familiei. Fiul sau cel mai mare s-a insurat si a plecat din sat, unde se intorcea o data pe an. Apoi nevasta lui, acum carunta, s-a imbolnavit de friguri si s-a stins.
A plans-o indelung, pentru ca o iubise din toata inima.
Dupa cateva zile, raul iesit din matca a acoperit ogoarele. Taranul a fost luat de apele maloase, impreuna cu ceilalti. Se zbatea, intindea mana sa-l apuce de par pe copilul cel mai mic, care se ineca sub ochii lui. Deodata, fara sa-si dea seama, si-a adus aminte de vechiul lui prieten, barbatul mai in varsta, care-l trimisese dupa apa.
Etichete: viata, pv, timp | Te invitam sa comentezi acest mesaj » | Share