Invata de la ape sa ai statornic drum
Invata de la flacari ca toate-s numai scrum,
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi
Invata de la stanca cum neclintit sa crezi.
Invata de la soare cum trebuie sa apui
Invata de la piatra cat trebuie sa spui
Invata de la vantul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci.
Invata de la toate ca toate sunt surori
Cum treci frumos prin viata, cum poti frumos sa mori
Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat
Invata de la nufar sa fii mereu curat.
Invata de la vultur cand umerii ti-s grei,
Si du-te la furnica sa vezi povara ei
Invata de la greier cand singur esti sa canti
Invata de la luna sa nu te inspaimanti.
Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor
Invata de la toate ca totu-i trecator
Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Sa inveti din tot ce piere, tu, sa traiesti in veci!
Etichete: invata | 15 Comentarii - Te invitam sa comentezi si tu!»
15 Responses
Leave a Comment
January 25th, 2009 at 10:01 am
Adriana Ausch?
January 26th, 2009 at 1:33 am
Bine ai venit pe Intelepciune.info, Juliette!
De fapt, poezia respectiva a fost cantata de Adriana Ausch – de scris stiu ca apartine folclorului norvegian.
March 20th, 2009 at 11:53 am
Buna vreme, Mihai şi ma iartă că te contrazic: versurile apartin aceluiaşi Rudyard Kipling care a scris si poemul “Dacă”
Şi după părerea mea, dacă ar fi numai aceste 2 poeme şi tot ar merita – Kipling – Premiul Nobel primt .
Dar pentru este aşa frumoasă. mulţi şi-o dispută .. am vazut-o chiar si pe un site de “poezii creştine”
Iar de cântat, dacă nu mă însel, o cânta la un moment dat şi Pasărea Colibri… personal, prefer varianta Adrianei Ausch, pe care am avut privilegiul s-o ascult live cândva la o margine de pădure (Hoia-Cluj)… asta aşa, ca să mă dau şi eu mare
numai bine !
March 20th, 2009 at 12:18 pm
… pentru cei care vor să-şi mai amintească vocea delicată a Adrianei Aush (oare ce-o mai face acum?):http://www.youtube.com/watch?v=JY57GW_ufSU&feature=related
March 20th, 2009 at 12:32 pm
Bine ai venit pe Intelepciune.info, di.modi!
Stii cumva cum se numeste poezia in engleza?
Eu am cautat si nu am gasit nimic referitor la Kipling…
July 5th, 2009 at 2:19 am
Multumesc ca ai adus in fata ochilor nostrii aceasta minunata poezie a fr. Traian Dorz. Martusisesc ca sun bucuros pentru faptul ca tot mai multi oameni pun la suflet poeziile lui si totodata tin sa reaminteasca cititorilor ca ceea ce citesc apartine unui geniu, as putea spune fara sa gresesc, al poeziei crestine . Am psus ca sunt bucuros desi am intalnit si pe alte bloguri zeci de alte poezii ale fr. Traian Dorz, fara ca el sa fie specificat ca autor al lor sau in cel mai trist caz, autorul era altul….Iata ce marturiseste un preot atent: “…. era in jurul anului 1980… un fost coleg de facultate, P.C. Pr. Vasile Fluieras, paroh in cartierul Manastur din orasul Cluj-Napoca, m-a invitat sa-l insotesc intr-o vizita la un bolnav. Fost student la medicina, acest om intampinase, in ultimul an de studii, o rasturnare teribila a destinului si a fiintei sale! Poliomielita…….l-a strivit sub aripa sa fatidica. Paralizia ii repartizase sarmanului intelectual doar capul, luand in stapanire restul organismului……… O calugarita ce cunoscuse exilul din viata monahala, pentru ca manastirea in care traise a fost desfintata abuziv, a gasit aici sansa unica de a practica prin jertfa de sine, credinta crestina. s-a casatorit cu acest condamnat pe viata, pentru a-l putea sluji si, prin el, pe Bunul Dumnezeu. Douazeci si sapte de ani a avut parte de aceasta misiune…. La capataiul lui am aflat – printre multe altele – ca aceasta minunata poezie ce incepe cu versurile:”Invata de la ape sa ai statorinic drum / invata de la flacari ca toate-s numai scrum….” si incheia cu versurile:”Ia seama, fiu al Jertfei, prin lumea care treci / Sa-nveti din tot ce piere, cum sa traiesti in veci!” – nu era “din lirica norvegiana”, ci era scrisa de un roman anonim. Acel drept credincios poet, refuzand orice compromis cu regimul trecut, si-a parcurs la randu-i viata aidoma Sfintilor. Daca imi aduc bine aminte, se numea Traian Dorz si facea parte din Oastea Domnului…..” ( citat din cartea “Sub privirile sfintilor zilei” de parintele Ioan-Tiberiu Visan)
October 5th, 2009 at 12:55 pm
Si eu am cautat o poezie de Kipling care sa semene cu asta si nu am gasit. Mai mult, nu am gasit nimic despre traducator … si trebuie sa recunoastem ca “traducerea” este foarte inspirata. Ai putea jura ca poezia a fost scrisa in limba romana si in nici un caz tradusa… Pe net umbla vorba ca poezia ar fi fost scrisa de Traian Dorz – poet de lirica religioasa, persecutat si interzis in perioada comunista. S-ar putea …
November 26th, 2009 at 12:38 pm
[...] Invata de la toate, in interpretarea Adrianei [...]
December 4th, 2009 at 1:50 pm
Invata cat traiesti
Ca scopul tau in viata
E sa inveti
Cum sa traiesti!
February 23rd, 2011 at 4:10 pm
Sincer sa fiu, am preluat si eu fara sa gandesc prea mult cand am prezentat aceasta poezie unor prieteni, ideea cu lirica norvegiana. Dar, afland ipoteza cu Traian Dorz, am privit foarte atent costructia poeziei. Potrivirea de rima e perfecta de la a la z incat nu am nici un dubiu: autorul este roman- foarte probabil Traian Dorz – sau, mai putin probabil, traducatorul este la fel de genial ca autorul ei.
February 23rd, 2011 at 4:17 pm
Va multumesc mult pentru observatiile voastre!
Si, pentru a da Cezarului ce este al Cezarului, am modificat autorul acestei splendide poezii.
April 12th, 2011 at 11:50 am
prea tare … am copiat-o la info
May 10th, 2012 at 7:29 pm
Mi-am înţeles părinţii cu adevărat, doar când le-am călcat pe urme şi încă nu am reuşit să le mulţumesc suficient pentru tot ce-au făcut pentru mine.
Am dedus că darul cel mai preţios al copiilor este libertatea de a cerceta singuri.
Am simţit că a fi mamă este o minune cu greutate mare, iar copiii sunt primele minuni ale minunilor.
Am văzut că bunătatea este vulnerabilă pe pământ, dar apreciată de sfinţi.
Am observat că şi iubirea are scară de valori diferite, dar rucsacul ei merită cărat în spate toată viaţa, chiar dacă e greu.
Am văzut că sinceritatea nu aduce întotdeauna bucurii, dar mai are încă susţinători rătăciţi.
Am observat că bucuriile dacă nu sunt împărţite nu sunt bucurii.
Am văzut că toate dărniciile au efect de bumerang.
Am dedus că experienţele vieţii rumegate în timp nasc boabe de înţelepciune pe care Biblia ne-o oferă gratis.
Am înţeles că numai diferenţa dintre caracterele omeneşti stimulează progresul.
Am observat că bolovanii vieţii nu sunt imobili, dacă puterea crezului nu schiopătează.
Am început să simt cu adevărat gustul fericirii, când grăunţele înţelepciunii mele au intrat în faza de coacere.
Am simţit că iubirea are puteri magice şi dincolo de viaţă.
Am dedus că pentru a escalada piramida vieţii cu bine trebuie să mă hrănesc cu pâinea înţeleptului.
Am urât fără să vreau oamenii fără norme morale sănătoase, dar mi-am dat seama că şi eu fac parte din turma Domnului.
Am invidiat oamenii bogaţi spiritual şi pacea inimii lor, dar nu şi renunţările lor lumeşti.
Admir plângând bucuriile performanţelor omeneşti şi sacrificiul lor nebănuit, dar sunt atât de departe de ele.
Am observat că darurile caracterelor omeneşti sunt diferite ca să ne înţelepţim unii pe alţii.
Am observat că fără vrerea lui Dumnezeu suntem nimic, dar El ne-a iubit mult dând lumii viaţa cu miracolele ei surprinzătoare.
Cred în Dumnezeu pentru că nu l-am văzut, dar l-am simţit.
Am dedus că oceanul purificării spirituale este singurătate îngenunchiată în credinţă.
Am simţit că fără durere nu aş înţelege bucuria lipsei ei.
Am observat că în turma Domnului se înmulţesc lupii, nu oile.
Am dedus că atât de cumpătată este toată creaţia Domnului, încât ameţesc gândindu-mă la scopul ei adevărat.
Am învăţat de toate, ca să-mi dau seama că nu ştiu mai nimic.
Am iubit, am urât, am iertat,
Am să primesc ce-am dat.
21-05-2007
May 10th, 2012 at 7:34 pm
Ferice, de cine caută în coşul de zestre a Înţelepciunii.
October 21st, 2012 at 3:08 pm
[...] (Mahok Valeria, publicată de autoare aici) [...]