Intelepciune.info

Poveste primita de la o foarte buna prietena.

Intr-o seara, un batran indian ii explica nepotului sau ce lupta teribila se da in interiorul fiecarei persoane. Si ii spunea asa:
Exista in fiecare dintre noi doi lupi.
Lupul Raului. El este furia, gelozia, invidia, tristetea, regretele, aroganta, cupiditatea, vinovatia, inferioritatea, minciuna, orgoliul, superioritatea si egocentrismul..
Lupul Binelui. El este bucuria, pacea, iubirea, speranta, linistea, modestia, bunatatea, bunavointa, generozitatea, adevarul si compasiunea.
Dupa o clipa de gandire nepotelul il intreaba:
- Bunicule… si care lup castiga?
La care batranul ii raspunde simplu:

- Cel pe care il hranesti.

De poţi să faci pe prostul cînd altul te repede
Făcînd-o pe deşteptul şi c-un cuvînt nu-l cerţi,
De nu te-ncrezi în nimeni şi nimeni nu te crede,
De-ţi poţi ierta păcatul, dar altora nu-l ierţi;

De nu amîni o clipă un rău să-l împlineşti,
Şi dacă minţi mai tare cînd alţii nu spun drept,
De-ţi place în iubire cu ură să loveşti,
Şi totuşi îţi pui mască de sfînt şi de-nţelept,

De te te tîrăşti ca viermii şi-n visuri nu-ţi iei zborul,
Şi numai interesu-ţi îl sui la rang de ţel,
De părăseşti învinsul şi treci cu-nvingătorul,
Şi-i vinzi, fără sfială, pe amîndoi la fel;

De rabzi să-ţi afli scrisul şi spusa tălmăcite,
Drept adevăr, să-nşele mulţimea oarbă, şi,
Cînd vorbele şi fapta în vînt ţi-s risipite,
Tu dîndu-le la dracu’, poţi altele scorni,

De poţi să faci întruna dintr-un cîştig, o mie,
Şi patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn,
De nu-ţi plăteşti bănuţul luat ca datorie,
Dar tu să fii plătitul, găseşti că-i drept şi demn,

De poţi să-ţi storci şi gîndul, şi inima, şi nervii
Îmbătrînite-n rele, să facă rele noi,
Şi sub nehotărîre, plecîndu-te ca servii,
Cînd toţi strigă: Nainte!, doar tu strigi: Înapoi!,

Dacă, stînd în mulţime, te-mpăunezi semeţ,
Dar lîngă cel puternic îngenunchezi slugarnic,
Şi pe duşmani sau prieteni, tratîndu-i cu dispreţ
Te faci că ţii la dînşii, dar îi înşeli amarnic,

Dacă nu pierzi momentul să faci oriunde-un rău,
Şi-n umbra lui te-nlinişti ca-n umbra unui pom,
Al tău va fi Pămîntul, cu tot prinosul său,
Vei fi-ntre Domni întîiul, dar NICIODATĂ OM.

Versiunea lui Daca in format antitetic, scrisa de Kostas Varnalis.

Pana la varsta de 30 de ani, sau putin dupa aceea, poezia imi oferea o placere imensa. Dar de ani de zile nu mai suport sa citesc nici macar un vers. Parca mintea mi-a devenit un fel de masinarie care scoate legi generale din cantitati enorme de fapte. Daca mi-as putea retrai viata, mi-as impune, ca regula, sa citesc poezii si sa ascult muzica de cateva ori pe saptamana. Pierderea acestor gusturi inseamna pierderea fericirii. De asemenea, este posibil sa dauneze intelectului si, inca si mai probabil, caracterului moral, deoarece slabeste partea emotionala a firii noastre.

Charles Darwin

Dacă eşti calm, cînd toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cînd Omenirea
Nu crede, dar îi crezi şi ei cumva;
De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură;
De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept;

Dacă visezi - dar nu-ţi faci visul astru;
De poţi să speri - dar nu-ţi faci jindul ţel;
De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul
Mereu senin şi în acelaşi fel;
Dacă suporţi să-ţi vezi vorba sucită
De şarlatan, ce-ţi spurcă al tău rost;
De poţi ca munca vieţii, năruită,
S-o faci de la-nceput precum a fost;

Dacă-ndrăzneşti agonisita-ţi toată
S-o pui, făr’a clipi, pe-un singur zar
Şi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată
Făr-să te plîngi cu un oftat măcar;
De ştii, cu nerv, cu inimă, cu vînă,
Drept să rămîi, cînd ele june nu-s,
Şi stai tot dîrz, cînd nu mai e stăpînă
Decît Voinţa ce le ţine sus;

Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată
Ca şi-n Mulţime - nu străin de ea;
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea;
Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
şi, mai mult, fiul meu: atunci - eşti Om!

Traducere de Dan Dutescu

Indata ce intelepciunea populara aduce in fata noastra un sir de intamplari uimitoare, ne intalnim neaparat si cu Nastratin Hogea, care este nelipsit in asemenea imprejurari. Viata este pentru el o ciudatenie plina de miez, careia trebuie neaparat sa i te supui.
Intr-o zi, pe cand era copil, tatal sau i-a spus:
- Ar trebui sa te scoli devreme, baiete.
- De ce, tata?
- Pentru ca este un obicei sanatos. Odata, cand m-am sculat devreme, am gasit pe drum o punga cu galbeni.
- Dar poate ca o pierduse cineva in ajun!
- Nu, nici vorba, a zis tatal. In ajun nu era acolo. As fi vazut-o cand veneam spre casa.
- Atunci, a spus Nastratin, cel care si-a pierdut banii s-a sculat mai devreme decat tine. Dupa cum vezi, obiceiul nu e bun pentru toata lumea…

Nastratin si unul dintre prietenii lui intra intr-o carciuma. Nu au prea multi bani (ceea ce li se intampla destul de des) si hotarasc sa ia o mancare de vinete si sa o imparta.
Dar ce fel de mancare? Aici nu se inteleg si incep sa se certe. Prietenul lui Nastratin este un om grozav de incapatanat si vrea vinete impanate. Nastratin, care dorea vinete prajite cu rosii, este prea flamand, asa ca se lasa pagubas. Cer, asadar, vinete impanate.
Asteapta sa li se aduca mancarea cand, deodata, prietenul lui Nastratin cade de pe scaun. Pare bolnav, respira cu greutate si-si tine mana la piept, in dreptul inimii.
Nastratin se ridica in graba. Un om care sedea la masa vecina il intreaba:
- Te duci sa chemi un doctor?
- Da’ de unde! Ma duc sa vad daca pot schimba comanda…

Primul: Atractia pentru un corp frumos

Al doilea: Dragostea pentru frumusete in general

Al treilea: Dragostea pentru ceea ce este o persoana, nu pentru fizicul ei (faimoasa dragoste platonica)

Al patrulea: Iubirea pentru umanitate, pentru om in general

Al cincilea: Iubirea abstracta (pentru principii, idei, valori, creativitate)

Al saselea: Iubirea pentru bine (inteles ca BINELE in sine)

Presedintele celei mai mari Corporatii Bancare din lume se afla la spital. Unul dintre vicepresedinti a venit sa-l viziteze si i-a adus acest mesaj:
- Va aduc urarile de sanatate ale Consiliului Director, care va doreste sa traiti o suta de ani. Aceasta este o hotarare oficiala, trecuta cu o majoritate de 15 pentru, 6 impotriva si 2 abtineri.

Oare vom fi vreodata capabili sa renuntam sa mai facem efortul de a arde focul, de a uda apa si de a colora trandafirii?

Aspectul ciupercii otravitoare e complicat, sofisticat, imprevizibil. Al celei comestibile e mai curand banal. O anumita buna dispozitie au amandoua: mefistofelica, subtire, in cazul primei, bonoma, rurala, in cazul celei de-a doua.
Raul e pestrit, labirintic, laborios. Opusul lui e simplitatea. Binele e lin, e gloria firului insusi. Teoriile sunt laborioase, realitatile sunt simple.

Jocul devine riscant daca aluneca in dihotomii. Exista, totusi, si simplitati veninoase.

(Andrei Plesu, Jurnalul de la Tescani)

Imi plac curbele cailor ferate. Sunt indeajuns de plecate pentru ca un tren in viteza sa nu cada in afara, dar si indeajuns de putin plecate pentru ca un tren fara viteza sa nu cada inauntru. Coexistenta contrariilor.
Stiu si inginerii ceva. Dar tot mai mult stie viata.

Constantin Noica, Jurnal Filozofic

Invata de la ape sa ai statornic drum
Invata de la flacari ca toate-s numai scrum,
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi
Invata de la stanca cum neclintit sa crezi.

Invata de la soare cum trebuie sa apui
Invata de la piatra cat trebuie sa spui
Invata de la vantul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci.

Invata de la toate ca toate sunt surori
Cum treci frumos prin viata, cum poti frumos sa mori
Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat
Invata de la nufar sa fii mereu curat.

Invata de la vultur cand umerii ti-s grei,
Si du-te la furnica sa vezi povara ei
Invata de la greier cand singur esti sa canti
Invata de la luna sa nu te inspaimanti.

Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor
Invata de la toate ca totu-i trecator

Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Sa inveti din tot ce piere, tu, sa traiesti in veci!

(Lirica norvegiana)

Un tantar, asezat pe cornul unui bivol, undeva in orezariile din Annam, si-a inchipuit ca atarna foarte greu. A strigat, asadar, cat a putut de tare:
- Sunt cumva prea greu? Daca nu ma poti duce, spune-mi si plec sa ma asez in alta parte!
Bivolul a auzit, s-a oprit din pascut, s-a uitat la dreapta, apoi la stanga si a intrebat cu mirare:
- Cine vorbeste?!
- Eu!
- Care eu?
- Eu. Tantarul.
- Si unde te afli?
- Pe cornul tau stang.
- Bine ca mi-ai spus, a zis bivolu. Altfel n-as fi stiut ca duc pe cornul stang un idiot.

Exista un loc unde timpul este linistit. Picaturile de ploaie atarna nemiscate in aer. Pendulele orologiilor isi lasa balansul la jumatate. Cainii isi ridica boturile in latraturi neauzite. Trecatorii sunt impietriti pe strazile prafuite, cu picioarele desfacute, ca si cum ar fi fixate cu niste corzi. Aromele de curmale, de mango, de coriandru si chimion sunt suspendate undeva in spatiu.

Atunci cand un calator se apropie de aceste locuri venind de oriunde, se mica tot mai incet. Bataile inimii se raresc, respiratia se diminueaza, temperatura scade, gandurile se imputineaza, pana ce ajunge in centru si se opreste. Din acest loc, timpul calatoreste in afara in cercuri concentrice -linistit in centru, accelerand pe masura ce se departeaza de el.

Cine s-ar duce in pelerinaj in centrul timpului? Parintii, alaturi de copii, si indragostitii.

(Visele lui Einstein, Alan Lightman)

Un copil evreu l-a intrebat pe tatal sau:
- Ce inseamna banii?
- Priveste, i-a raspuns tatal.
A luat un ciob de sticla obisnuita si l-a pus langa fereastra. Copilul vedea astfel intr-un ciob, ca intr-o oglinda, strada, trecatorii, trasurile.
- Acum, a spus tatal, uita-te bine: am sa pun bani pe toata oglinda asta. Am s-o acopar cu bani. Acum nu mai vezi nimic din ceea ce se petrece in strada. Nu te mai vezi decat pe tine.

In timpul unei procesiuni, un om, cunoscut pentru sfintenia si stapanirea de sine desavarsita, s-a trezit cu o picatura de ipsos pe nas, cam cat o aripioara de musca. L-a rugat, asadar, pe dulgherul care mergea alaturi de el sa-i stearga picatura de pe nas.
Dulgherul a apucat toporul, l-a invartit prin aer -atat de tare incat s-a auzit un suierat- si l-a scapat de picatura de ipsos, fara sa-i fi atins macar nasul.
Procesiunea a mers mai departe.
La catava vreme dupa aceea, un print, care aflase de intamplare, l-a chemat pe dulgher si i-a cerut sa-si arate dibacia.
Dulgherul nici nu a vrut sa auda.
Printul, suparat, l-a intrebat de ce se poarta astfel.
- Nimic mai usor, a spus dulgherul. Omul care avea picatura de ipsos pe nas are o mare putere sufleteasca. Nici macar n-a tresarit cand toporul s-a abatut asupra lui. Cine dintre cei care se afla in jurul tau ar putea face la fel?